bolero (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic.
2. Numele unui dans național spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din
fr. boléro, sp. bolero.bolero (Dicționar de neologisme, 1986)BOLERÓ s.n. 1. Haină fără mâneci, scurtă până aproape de talie și deschisă în față, purtată de femei peste bluză.
2. Dans național spaniol cu ritm moderat, care se dansează cu castaniete; aria acestui dans. [Acc. și
bólero, var.
bolerou s.n., pl.
-ouri. / < fr.
boléro, sp.
bolero].
bolero (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOLERÓ s. n. 1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat. (< fr.
boléro, sp.
bolero)
bolero (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască fără mâneci, scurtă până mai sus de talie, care se poartă peste bluză.
2. Numele unui dans național spaniol și melodia după care se execută. –
Fr. boléro.bolero (Dicționaru limbii românești, 1939)*boléro n. (fr.
boléro, d. sp.
bolero). Bondă femeiască elegantă. Ob.
boleró (după fr.).
bolero (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boleró1 (dans)
s. n.,
art. boleróul; pl. boleróuribolero (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. (Astăzi în forma
boleróu) Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic.
2. Numele unui dans spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. [
Var.: (
1)
boleróu s. n.] — Din
fr. boléro, sp. bolero.