bolțar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. –
Boltă +
suf. -ar.bolțarBOLȚÁR s. n. v.
CHEIE (6). (În sintagma)
Cheie de boltă (sau
de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare. [DEX '98]
bolțar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLȚÁR, bolțari, s. m. Fiecare dintre bucățile de piatră sau de beton, având forme speciale, din care se execută o boltă sau un arc. – Din
boltă +
suf. -ar.bolțar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolțár s. m.,
pl. bolțáribolțar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. —
Boltă +
suf. -ar.