bolț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din
germ. Bolzen.bolț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. –
Germ. Bolzen.bolț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolț s. n.,
pl. bólțuribolț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. — Din
germ. Bolzen.