bolșevic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al bolșevismului.
2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (
1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din
rus. bol'ševizm, fr. bolchevik.bolșevicBOLȘEVÍC, -Ă, bolșevíci, -ce, s. m. și f., adj. ~ (cuv. rus. = majoritar <
bol'șii = mai mult) [
MW]
bolșevic (Dicționar de neologisme, 1986)BOLȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. //
s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus.
bolșevik, cf. fr.
bolchevik].
bolșevic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bolșevíc (bolșevícă), adj. – Adept al bolșevismului.
Rus. bolševik. –
Der. bolșevism, s. n. (comunism sovietic).
bolșevic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOLȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus.
bolșevik, fr.
bolchevik)
bolșevic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOLȘEVIC, -Ă (‹
rus.)
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului.
2. S. m. și
f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.
bolșevic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOLȘEVIC, arh. în S
Arh. Sevarnaia Zemlea; 11,3 mii
2.
Alt. max.: 935
m. Centrul
ins. (
c. 30% din
supr.) este ocupat de un ghețar. Vegetație de tundră arctică.
bolșevic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului.
2. S. m. și
f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus
bol'ševik.bolșevic (Dicționaru limbii românești, 1939)*bolșevíc, -ă s. (rus.
boliševik, d.
bólĭše, maĭ mult fiindcă, la congresu socialist ținut la Bruxelles și apoĭ la Londra în 1903, Lenin a obținut maĭ multe voturĭ decît tovarășu luĭ maĭ moderat Martov). Revoluționar rusesc care dorește domnia proletarilor (ca’n Rusia după 1917).
Fig. Vandal, anarhist, devastator, distrugător. Adj.
Tirania bolșevică saŭ
sovĭetică. – Fals -
vist.bolșevic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolșevíc adj. m.,
s. m.,
pl. bolșevíci; adj. f.,
s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce