bojogar - explicat in DEX

bojogar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

bojogar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș. ♦ Șiret, ștrengar. – Din bojog + suf. -ar.

bojogar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bojogar, bojogari s. m. hoț mărunt

bojogar (Dicționaru limbii românești, 1939)
bojogár m. (d. bojog, lucru fără valoare în măcelărie). Munt. Cel ce ĭa bojociĭ p. hrana cîinilor și pisicilor. Fig. Hoț prost, găinar, borfaș. – Fem. -ărïță, pl. e.

bojogar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bojogar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bojogar m. hoț prost sau nedibaciu: da, sunteți niște bojogari FIL. [Lit. vânzător de bojogi].

bojogar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. — Bojog + suf. -ar.