bojdeucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (
Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [
Pr.:
-deu-] –
Cf. bujdă.bojdeucă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (
Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [
Pr.:
-deu-]
bojdeucă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bojdéucă^ (
reg.)
(-deu-) s. f.,
g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéucibojdeucă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bojdeucă f. Mold. cocioabă:
în bojdeuca unde locuesc ei CR. [Și
bujdeucă, diminutiv dela
bujdă].
bojdeucă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (
Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [
Pr.:
-deu-] —
Cf. b u j d ă.
bojdeŭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)bojdéŭcă V.
bujlă.