bodogăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV.
Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦
Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). –
Et. nec.bodogăni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bodogăní (bodogănésc, bodogănít), vb. – A bombăni, a boscorodi. –
Var. bodrogăni, bod(r)ăgăni. Formație expresivă, probabil bazată pe
mag. döbögni „a face zgomot” (Cihac, II, 483; Philippide,
Principii, 155). –
Der. bodogăneală, s. f. (boscorodeală).
bodogăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV.
Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi. ♦
Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni. –
Comp. magh. dobogni.bodogăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bodogăní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bodogănésc, imperf. 3
sg. bodogăneá; conj. prez. 3
să bodogăneáscăbodogăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV.
Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦
Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). —
Et. nec.bodogănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bodogănì v. Mold.
1. a mormăi:
să bodogănești zi și noapte poveștile Franțujilor NEGR.;
2. a cicăli, a certa pentru lucruri de nimica:
nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată AL. [Și
bodrogăni (
spânul bodrogănind din gură CR.) = *
bodorogăni, formațiune onomatopeică analoagă lui
hodorogi].