bodogăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. –
Bodogăni +
suf. -eală.bodogăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată și greu de înțeles (exprimând o nemulțumire); mormăială, bombăneală. – Din
bodogăni +
suf. -eală.bodogăneală (Dicționaru limbii românești, 1939)bodogăneálă f., pl.
elĭ. Acíunea de a bodogăni. Rezultatu eĭ.
bodogăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bodogăneálă s. f.,
g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănélibodogăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. —
Bodogăni +
suf. -eală.