bodârlău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (
Ornit.) Cufundar. ◊ Compus:
bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (
Mergus merganser). –
Et. nec.