bocșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (
Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni;
p. ext. cărbunărie.
2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din
magh. boksa.bocșă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (
Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni;
p. ext. cărbunărie.
2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor în vederea unei desulfurări parțiale. –
Magh. boksa.bocșă (Dicționaru limbii românești, 1939)bócșă f., pl.
e (ung.
boksa, bogsa, grămadă de lemne de făcut mangal).
Vest. Grafit, mineral de văpsit mașinile și sobele de fer.
bocșă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bócșă, -e, s.f. – Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuș 1986: 67). – Din magh. boksa (DEX).
bocșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bócșă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bócșei; pl. bócșebocșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (
Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului;
p ext. cărbunărie.
2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. — Din
magh. boksa.