bobotaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (
Reg.) Vâlvătaie. –
Bobot +
suf. -aie sau contaminare între
bobot și [vâlvă]
taie.bobotaie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (
Reg.) Flacără mare; vâlvătaie. – Din
bobot +
suf. -aiebobotaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)bobotáĭe f. pl.
ăĭ (d.
bobotesc, cu suf.
aĭe).
Trans. Olt. Flacără mare, pălălaĭe, vîlvătaĭe.
bobotaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bobotáie (
reg.)
s. f.,
art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắibobotaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bobotaie f. Tr. flacără mare, flăcăraie. [V.
boboti].
bobotaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (
Reg.) Vâlvătaie. —
Bobot +
suf. -aie sau contaminare între
bobot și [vâlvă]
taie.