bobotaie - explicat in DEX

bobotaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

bobotaie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Flacără mare; vâlvătaie. – Din bobot + suf. -aie

bobotaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
bobotáĭe f. pl. ăĭ (d. bobotesc, cu suf. aĭe). Trans. Olt. Flacără mare, pălălaĭe, vîlvătaĭe.

bobotaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobotaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bobotaie f. Tr. flacără mare, flăcăraie. [V. boboti].

bobotaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. — Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.