boambă - explicat in DEX

boambă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob¹ (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.

boambă (Dicționar de neologisme, 1986)
BOÁMBĂ s.f. v. bombă.

boambă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob².

boambă (Dicționaru limbii românești, 1939)
boámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.

boambă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boámbă (reg.) s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbe

boambă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boambă f. boabă: fasole boambe. [Formă nazalizată din boabă].

boambă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boambă f. vită proastă: ai niște boambe de boi [Cf. bumben].

boambă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob¹ (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. — Et. nec.