boșorogeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (
Pop.) Hernie. ♦
Fig. Starea omului bătrân și ramolit. –
Boșorogi +
suf. -eală.boșorogeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. Hernie. ♦
Fig. (
Ir.) Ramoleală. – Din
boșorogi +
suf. -eală.boșorogeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)boșorogeală, boșorogeli s. f. (vulg.) hernie
boșorogeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boșorogeálă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. boșorogélii; pl. boșorogéliboșorogeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boșorogeală f. vătămătură, hernie.
boșorogeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (
Pop.) Hernie. ♦
Fig. Starea omului bătrân și ramolit. —
Boșorogi +
suf. -eală.