blestemăție - explicat in DEX

blestemăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. -ie.

blestemăție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie.

blestemăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile

blestemăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blestemăție f. 1. faptă de om blestemat; 2. mișelie, păcătoșie.

blestemăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. — Blestemat + suf. -ie.