bleotocăreală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BLEOTOCĂREÁLĂ,bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală.
bleotocăreală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BLEOTOCĂREÁLĂ,bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [Pr.: bleo-] – Din bleotocări + suf. -eală.
bleotocăreală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
bleotocăreală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BLEOTOCĂREÁLĂ,bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. — Bleotocări + suf. -eală.