bleojdit - explicat in DEX

bleojdit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat, zgâit. – V. bleojdi¹.

bleojdit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLEOJDÍT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. – V. bleojdi².

bleojdit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, zgâit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi¹.

bleojdit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLEOJDÍT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. Lăsat în jos, pleoștit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi².

bleojdit (Dicționaru limbii românești, 1939)
bleojdít, -ă (eo dift.) adj. Holbat.

bleojdit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bleojdit a. cu privirea pironită: el rămăsese cu ochii bleojdiți ISP.

bleojdit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. — V. bleojdi¹.

bleojdit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLEOJDÍT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. — V. bleojdi².