bleojdi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg. și
fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. –
Et. nec.bleojdi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști.
2. Refl. A se blegi (
2). –
Et. nec.bleojdi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. [
Pr.:
bleoj-]
bleojdi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV.
1. Tranz. A lăsa urechile să atârne în jos; a pleoști.
2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [
Pr.:
bleoj-]
bleojdi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bleojdí (a ~) (
pop.)
(bleoj-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bleojdésc, imperf. 3
sg. bleojdeá; conj. prez. 3
să bleojdeáscăbleojdi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg. și
fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. —
Et. nec.bleojdi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști.
2. Refl. A se blegi (2). —
Et. nec.bleojdì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].