blenoree (Dicționar de neologisme, 1986)
BLENORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge].
blenoree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée
blenoree (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLENORÉE s. f. blenoragie. (< fr. blennorrhée)