blendă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLÉNDĂ s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc.
2. (
Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din
germ. Blende, fr. blende.