blehăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A lătra.
2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.
blehăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blehăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
bléhăie, imperf. 3
sg. blehăiá; conj. prez. 3
să bléhăieblehăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)blehăì v. a lătra ca cățeii sau a striga ca iepurii [Onomatopee].