blehăì - explicat in DEX

blehăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.

blehăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie

blehăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blehăì v. a lătra ca cățeii sau a striga ca iepurii [Onomatopee].