blegit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BLEGÍT, -Ă,blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BLEGÍT, -Ă,blegiți, -te, adj. Bleg (2). – V. blegi.
blegit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BLEGÍT, -Ă,blegiți, -te, adj. Bleg (1). — V. blegi.