blegi - explicat in DEX

blegi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi². – Din bleg.

blegi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg (1). 2. (Despre urechi) A se face bleg (2). – Din bleg.

blegi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
blegi, blegesc v. r. 1. a se muia 2. a se pleoști

blegi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă

blegi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi². — Din bleg.