blefarită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din
fr. blépharite.blefarită (Dicționar de neologisme, 1986)BLEFARÍTĂ s.f. Inflamație a marginilor libere ale pleoapelor. [< fr.
blépharite, cf. gr.
blepharon – pleoapă].
blefarită (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLEFARÍTĂ s. f. inflamație a pleoapelor. (< fr.
blépharite)
blefarită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. –
Fr. blépharite (<
gr.).
blefarită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blefarítă s. f.,
g.-d. art. blefarítei; pl. blefaríteblefarită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. — Din
fr. blépharite.