bleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLEÁȘCĂ adj. invar. (
Reg.) Leoarcă. –
Cf. bleașc, fleașcă.bleașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLEÁȘCĂ adj. invar. (
Reg.) Plin de apă; leoarcă. – Din
bleașc.bleașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bleáșcă (
reg.)
adv.bleașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bleașcă f. în locuțiunea Mold.
udă bleașcă, udă până la piele. [Origină necunoscută].
bleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLEÁȘCĂ adv. (
Reg.) Leoarcă. —
Cf. b 1 e a ș c, f 1 e a ș c ă.