blazon - explicat in DEX

blazon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason.

blazon (Dicționar de neologisme, 1986)
BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].

blazon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLAZÓN s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii. (< fr. blason)

blazon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLAZÓN, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, oraș sau (în orânduirea feudală și capitalistă) al unei familii nobile; stemă. – Fr. blason.

blazon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blazón n., pl. oane (fr. blason). Marcă de nobleță, herb, semne simbolice de nobleță (pe scut, pe trăsură, pe casă).

blazon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blazón s. n., pl. blazoáne

blazon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blazon n. 1. devizele și armele ce compun scutul unei familii nobile; 2. știința armoariilor.

blazon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. — Din fr. blason.