blazer - explicat in DEX

blazer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLÁZER, blazere, s. n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bléizăr] – Din engl., fr. blazer.

blazer (Dicționar de neologisme, 1986)
BLÁZER s.n. Veston cu dungi colorate, purtate ca uniformă în unele colegii engleze. ♦ Veston drept din stofă bleumarin sau din flanelă. [< engl., fr. blazer].

blazer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLAZER [BLÉI-ZĂR] s. n. 1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze. 2. jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (< engl., fr. blazer)

blazer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere

blazer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] — Din engl., fr. blazer.