blazat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. –
V. blaza.blazat (Dicționar de neologisme, 1986)BLAZÁT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr.
blasé].
blazat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Plictisit, dezgustat. –
V. blaza.blazat (Dicționaru limbii românești, 1939)blazát, -ă adj. (fr.
blasé). Indiferent la bucurie și la nenorocire.
blazat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)blazat a.
1. la care simțul gustului s´a tocit sau alterat;
2. incapabil de sentiment.
blazat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. —
V. blaza.