blazare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLAZÁRE s. f. Faptul de
a (se) blaza. –
V. blaza.blazare (Dicționar de neologisme, 1986)BLAZÁRE s.f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală. [<
blaza].
blazare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLAZÁRE s. f. Faptul de
a (se) blaza; plictiseală, dezgust.
blazare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blazáre s. f.,
g.-d. art. blazắriiblazare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAZÁRE s. f. Faptul de
a (se) blaza. —
V. blaza.