blaza - explicat in DEX

blaza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.

blaza (Dicționar de neologisme, 1986)
BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].

blaza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.

blaza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)

blaza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.

blaza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză

blaza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. — Din fr. blaser.