blat - explicat in DEX

blat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAT¹, blaturi, s. n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. – Din germ. Blatt.

blat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAT² s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec.

blat (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
BLAT, blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade).

blat (Dicționar de neologisme, 1986)
BLAT s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt].

blat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială).

blat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLAT s. n. 1. foaie de aluat pentru tort. 2. suprafață (netedă) a unor obiecte. (< germ. Blatt)

blat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
blat, blaturi s. n. 1. folosirea unui mijloc de transport în comun fără achitarea costului călătoriei. 2. vizionarea unui spectacol fără achitarea biletului de întrare. 3. operațiune ilicită (în general). 4. (înv.) tăinuitor, gazdă de hoți. 5. relație influentă. 6. mită.

blat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*blat s. n., pl. bláturi

blat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAT¹, blaturi, s. n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. — Din germ. Blatt.

blat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAT² s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. — Et. nec.