blastulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din
fr. blastule.blastulă (Dicționar de neologisme, 1986)BLASTÚLĂ s.f. A doua fază în dezvoltarea unui embrion; blastocist. [< fr.
blastule, cf. gr.
blastos – germen].
blastulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLASTÚLĂ s. f. stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celule dispuse într-un singur strat în jurul unei cavități; blastosferă. (< fr.
blastula)
blastulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blastúlă s. f.,
g.-d. art. blastúlei; pl. blastúleblastulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. — Din
fr. blastule.