blastomer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (
Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primare a zigotului. – Din
fr. blastomère.blastomer (Dicționar de neologisme, 1986)BLASTOMÉR s.m. Celulă provenind din diviziunea primară a zigotului. [< fr.
blastomère].
blastomer (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLASTOMÉR s. n. celulă din segmentarea zigotului în prima fază. (< fr.
blastomère)
blastomer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (
Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. — Din
fr. blastomère.