blasfemie - explicat in DEX

blasfemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLASFEMÍE s. f. (Livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă¹. – Din lat. blasphemia.

blasfemie (Dicționar de neologisme, 1986)
BLASFEMÍE s.f. Cuvânt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia].

blasfemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLASFEMÍE s. f. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem. (< lat. blasphemia)

blasfemie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a ceea ce este considerat sfânt; hulă. – Lat. lit. blasphemia.

blasfemie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blasfemíe f. (vgr. blasphemia). Blasfem, hulă, ofensă a luĭ Dumnezeŭ și a religiuniĭ.

blasfemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blasfemíe s. f., art. blasfemía, g.-d. blasfemíi, art. blasfemíei

blasfemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinității; hulă¹. — Din lat. blasphemia.