blasfemator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din
fr. blasphématoire.blasfemator (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLASFEMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care defăimează (sentimentele religioase). (< fr.
blasphémateur)
blasfemator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)blasfemator a. ce conține blasfemuri. ║ m. care blasfemă, hulitor de cele sfinte.
blasfemator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). — Din
fr. blasphématoire.