blanquism (Dicționar de neologisme, 1986)BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr.
blanquisme, cf.
Blanqui – revoluționar francez].
blanquism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLANQUÍSM [-CHISM]
s. n. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluționară. (< fr.
blanquisme)
blanquism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blanquísm [
qui pron. chi]
(-quism) s. n.