blagoveștenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLAGOVEȘTÉNIE s. f. (
Pop.) Bunavestire. – Din
sl. blagovĕštenije.blagoveștenie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLAGOVEȘTÉNIE s. f. (
Bis.) Bunavestire. – Slav (
v. sl. blagovĕštenije).
blagoveștenie (Dicționaru limbii românești, 1939)blagoveșténie f. (vsl.
blagovĭešteniĭe). Sărbătoarea Bunei Vestiri. V.
stobor.blagoveștenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Blagoveșténie (
pop.)
(-ni-e) s. propriu
f.,
art. Blagoveșténia (-ni-a), g.-d. art. Blagoveșténieiblagoveștenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)blagoveștenie f. buna-vestire;
stoborul blagoveșteniilor, sărbătoare băbească ce cade la 26 Martie, zi rea de boale și lovituri (v.
stobor). [Slav. BLAGOVĔȘTENIĬE].
blagoveștenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAGOVEȘTÉNIE n. pr. f. (
Pop.) Buna Vestire. — Din
sl. blagovĕštenije.