blagoslovit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BLAGOSLOVÍT, -Ă,blagosloviți, -te, adj. Binecuvântat. – V. blagoslovi.
blagoslovit(Dicționar de argou al limbii române, 2007) blagoslovit, ă,blagosloviți, -te adj. bătut, lovit.
blagoslovit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BLAGOSLOVÍT, -Ă,blagosloviți, -te, adj. Binecuvântat. – V. blagoslovi.
blagoslovit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BLAGOSLOVÍT, -Ă,blagosloviți, -te, adj. (Înv.) Binecuvântat. — V. blagoslovi.