blagoslovire - explicat in DEX

blagoslovire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.

blagoslovire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Binecuvântare. – V. blagoslovi.

blagoslovire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri

blagoslovire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. — V. blagoslovi.