blagoslovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV.
Tranz. (Adesea
fig.) A binecuvânta. – Din
sl. blagosloviti.blagoslovi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi.
blagoslovi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV.
Tranz. (
Bis.; adesea
fig.) A binecuvânta. – Slav (
v. sl. blagosloviti).
blagoslovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blagosloví (a ~) (
înv.,
fam.)
(-gos-lo-/-go-slo-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. blagoslovésc, imperf. 3
sg. blagosloveá; conj. prez. 3
să blagosloveáscăblagoslovi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
fam.; adesea
fig.) A binecuvânta. — Din
sl. blagosloviti.blagoslovì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI].