blagorodnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
blagorodnicíe f. (d. blagorodnic). Vechĭ. Nobleță. – Și -ródnie și -ródie (vsl. -rodiĭe, rus. -ródie). V. (pan)evghenie.
blagorodnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blagorodnicie f. excelență (învechit): cinstita scrisoare a blagorodniciei tale FIL.