blagomanie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blagomaníe f. (d. blago- și manie, precum și supt infl. luĭ bleg și gogomănie). Barb. de rău gust. Rar. prostie, gogomănie.
blagomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blagomanie f. pop. 1. vorbire popească îngăimată; 2. minciună, moft. [Alterațiune populară din blagoslovenie (v. blasgonie)].
blagomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blagomanie f. Paranteza trebue astfel formulată: [Vorbă de origină franceză (din blague, moft, și manie, patimă), sinonim de moftologie].