blau (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLAU s. n. (Rar; în
expr.)
A face blau= a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Din
germ. blauer [Montag].
blau (Dicționar de neologisme, 1986)BLAU s.n. (
Rar)
A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. [< germ.
blau].
blau (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blau (rar) (în expr.
a face ~) adv.
blau (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLAU s. n. a face ~ = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. (< germ.
blaue/Montag/)
blau (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLAU s. n. (Rar, în
expr.)
A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. –
Germ. blau [Montag].
blaŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)blaŭ n. (germ.
blau-montag, „lune albastră”, lunea după beție).
Fam. A face blau, a nu te duce la muncă după beția de Duminică ș.a. Adv.
A o face blaŭ, a ține chefu pînă dimineața.
blau (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLAU s. n. (Rar; în
expr.)
A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. — Din
germ. blaue [Montag].