blăznesc - explicat in DEX

blăznesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
blăznésc v. tr. (vsl. blazniti, a produce scandal, a înșela. V. blaznă). Vechĭ. Înșel, amăgesc, duc în greșeală. V. refl. Mă indignez. Mă las să fiŭ amăgit. Azĭ. Trans. Mă păcătoșesc.