bizota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIZOTÁ, bizotez, vb. I.
Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din
fr. biseauter.bizota (Dicționar de neologisme, 1986)BIZOTÁ vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr.
biseauter].
bizota (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIZOTÁ vb. tr. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar. (< fr.
biseauter)
bizota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIZOTÁ, bizotez, vb. I.
Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. — Din
fr. biseauter.