bizarerie - explicat in DEX

bizarerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIZARERÍE, bizarerii, s. f. (Livr.) Ciudățenie, extravaganță. – Din fr. bizarrerie.

bizarerie (Dicționar de neologisme, 1986)
BIZARERÍE s.f. Ciudățenie; extravaganță; fantezie. [Gen. -iei. / cf. fr. bizarrerie].

bizarerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIZARERÍE s. f. ciudățenie, extravaganță; fantezie. (< fr. bizarrerie)

bizarerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIZARERÍE, bizarerii, s. f. Ciudățenie, extravaganță; fantezie. – Fr. bizarrerie.

bizarerie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bizareríe f. (fr. bizarrerie). Capriciŭ, extravaganță.

bizarerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bizareríe s. f., art. bizarería, g.-d. art. bizareríei; pl. bizareríi, art. bizareríile

bizarerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bizarerie f. caracterul lucrului bizar.

bizarerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIZARERÍE, bizarerii, s. f. Ciudățenie, extravaganță. — Din fr. bizarrerie.