bizar - explicat in DEX

bizar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.

bizar (Dicționar de neologisme, 1986)
BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos].

bizar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)

bizar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre.

bizar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.

bizar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bizár¹ adj. m., pl. bizári; f. bizáră, pl. bizáre

bizar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bizár² s. n.

bizar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bizar a. 1. ciudat și neobișnuit; 2. fantastic și caprițios.

bizar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu. — Din fr. bizarre.