bizantinologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care cercetează istoria, literatura, limba (medio-greacă) și arta bizantină; bizantinistică. – Din
fr. byzantinologie.bizantinologie (Dicționar de neologisme, 1986)BIZANTINOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază istoria, literatura și arta bizantină; bizantinistică. [Gen.
-iei. / < fr.
byzantinologie].
bizantinologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIZANTINOLOGÍE s. f. disciplină care studiază istoria, literatura și arta bizantină; bizantinistică. (< fr.
buzantinologie)
bizantinologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, literatura, limba și arta bizantină. –
Fr. byzantinologie.bizantinologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bizantinologíe s. f.,
art. bizantinología, g.-d. bizantinologíi, art. bizantinologíeibizantinologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, literatura, muzica, limba (medio-greacă) și arta bizantină; bizantinistică. — Din
fr. byzantinologie.