biriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÍRIȘ, biriși, s. m. (
Reg.) Argat. –
Magh. béres.biriș (Dicționaru limbii românești, 1939)biríș m. (ung.
beres).
Trans. Argat. –
Birișesc, de argat.
biriș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bíriș, -i, s.m. –
1. Argat, slugă la vite, vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu 1999: 153).
2. Din supranume a devenit nume de familie (Biriș, Birișiu, Birișan). – Din magh. béres „argat” (Bud 1908).